recenzie: religia si serpii formeaza un thriller superb in THEM THAT FOLLOW

undeva in muntii apalasi, lemuel childs (walton goggins) este liderul unui cult religios care le promite adeptilor o viata pura, desi secta este dubioasa din punct de vedere moral. slujbele lui lemuel ii indeamna pe oameni sa se ridice in picioare, sa se roage impreuna si chiar sa manipuleze serpi, iar aproape toti oamenii din micul sau oras sunt membrii. printre singurii excomunicati se afla si augie slaughter (thomas mann), baiatul lui hope si zeke (olivia colman si jim gaffigan) si iubitul fetei lui lemuel, mara (alice englert). cum zeke nu mai este membru al sectei, iar mara este logodita cu garret (lewis pullman), relatia dintre cei doi este secreta, dar lucrurile se complica cand mara descopera ceva care pune in pericol relatia cu zeke, cu familia ei si cu religia.

mara nu stie ce sa faca; nu poate sa isi impartaseasca secretul cu cineva - nici macar cu prietena ei cea mai buna, dilly (kaitlyn dever) - si nici nu stie ce se faca: religia ei este importanta pentru ea insasi si nu poate sa isi dezamageasca comunitatea sau tatal cum a facut zeke. orice decizie ar lua mara ar fi una periculoasa, inclusiv cea de a pastra secretul pe cat de mult ar putea. cu politia investigand o moarte cauzata de un sarpe cu clopotei, garret dedicandu-se sectei tot mai mult si acel secret care o macina pe fata, lucrurile nu par sa poata sa se inrautateasca pentru mara si oamenii din jurul ei, dar fix asta se intampla, iar satul trece printr-o perioada critica care le testeaza relatia tuturor cu religia.

filmul lui britt poulton si dan madison savage este un thriller atmosferic care analizeaza relatia fanatica pe care o au oamenii din secte cu religia lor si modul in care aceste religii isi tin adeptii si mai ales copiii acestor adepti prizoneri. lemuel crede ca religia sa ii salveaza pe oamenii si ca serpii ii fac vrednici in fata lui dumnezeu, dar refuza sa considere realitatea si anume ca secta sa ii distruge emotional pe oameni si nu ii lasa sa fie fericiti. mara se afla intre ciocan si nicovala: religia asta o tine aproape de tatal ei si inseamna ceva pentru ea, dar nu poate sa fie cu auggie sau sa isi traiasca viata dupa cum si-ar dori. este usor sa ne uitam la oameni crescuti in secte si sa ii criticam ca refuza sa o ia pe alta cale in viata, dar atunci cand ai fost crescut toata viata ta intr-un fel, este greu sa faci o schimbare. modul in care poulton si savage arata asta nu scuza mijlocul, ci doar explica situatia complicata in care se afla mara.

tensiunea filmului clocoteste constant de-a lungul celor 98 de minute, dar devine incitanta in a doua jumatate. nu exista vreo scena exploziva, dar tensiunea este tot mai potenta, scotand la iveala pericolul de a trai intr-un cult strict care refuza sa creada in ajutor exterior. refuzul lui poulton si savage de a oferi un raspuns in final sau a de prezenta secta ca fiind ceva usor de parasit ofera filmului un aer realistic si chiar infiorator (asta daca nu erau serpii indeajuns). este ceva mai infricosator la ideea de a trai prizonier intr-o religie blocata in trecut decat in cea de a trai in jurul unor serpi, asta doar pentru ca pentru secta nu exista un leac cum exista pentru veninul de serpi.

cu un film cu un subiect ca acesta, distributia trebuia sa fie una care reusea sa combina frica, remuscarea si iubirea - fie ea romantica sau familiala -, iar filmul trece testul ala cu brio. nu exista vreun actor in film care sa nu ofere una dintre cele mai bune performante ale vietii sale - desi scenariul nu reuseste sa le ofera tuturor atentia cuvenita. sentimentele mele fata de colman nu sunt impartasite de majoritatea oamenilor, dar pot recunoaste ca actrita ofera probabil cel mai bun rol al carierei sale. goggins este credibil ca si liderul cultului, englert arata ca talentul este ereditar (mama ei este jane campion), iar mann continua sa fie unul dintre cei mai subapreciati actori ai generatiei sale. dever si gaffigan au roluri cam superficiale, dar cei doi reusesc sa se descurce cu putinul pe care il primesc.

dar, partea mea preferata din film a fost lewis pullman, probabil cel mai bun actor al generatiei sale (noastre?). initial, filmul ne face sa credem ca antagonistul este lemuel si desi asta este corect, pe cat ajungem sa il cunoastem pe garret, observam ca este si el un om intunecat care crede in aceea invataturile bisericii. nu stim prea multe despre garret ceea ce il face si mai infricosator: de ce a intrat in acest cult si de ce etste atat de atasat lui? poate ca este usor sa iesi dintr-o secta, dar este si usor sa devii membru al uneia, mai ales daca te iei dupa istoria conservatoare a americii.

THEM THAT FOLLOW nu este deloc ceea ce pare a fi: nici horror, nici drama clasica, thriller-ul reuseste sa nu isi iroseasca subiectul interesant, facand din poveste o enigma superba. nu strica nici ca distributia este una talenta care ar reusi sa ii convinga si pe sceptici de calitatea peliculei. daca sunteti speriati de serpi, probabil ca nu ar trebui sa urmariti filmul acesta, dar daca nu aveti probleme cu ei, nu pot sa nu recomand filmul acesta mai mult decat o fac acum.

nota: 4/5