recenzie: BABYTEETH arata potentialul lui shannon murphy si eliza scanlen

cosmarul oricarui parinte este moartea prematura a copilului sau, iar cuplul format din henry si anna finlay (ben mendelsohn si essie davis) trebuie sa se obisnuiasca cu realitatea iminenta pentru ca fata lor, milla (eliza scanlen), are cancer. milla merge la scoala si isi face planuri sa participe la banchetul de la finalul anului, dar tot este izolata de colegii ei datorita bolii ei. poate ca interactioneaza cu ei zilnic, dar boala terminala nu te lasa sa ai parte de o viata normala, oricat de mult ai dori sau incerca.

henry si anna reactioneaza cum pot: ea se indoapa cu zoloft, el o trateaza pe sotia sa si isi ignora sentimentele. ambii vor sa o ajute pe milla cum pot, dar realitatea lor este un iad, iar aparitia lui moses (toby wallace) in viata fetei lor ingreuneaza situatia chiar si mai mult. moses este ceea ce multi ar numi 'white trash', iar sotii finlay nu sunt incantati de el. nu il vor in viata lui milla, desi ea este topita dupa el. pentru milla, moses emana un sarm periculos si ii aduce aminte de ce nu a avut sau o sa aiba vreodata. henry si anna incearca sa ii tina departe initial, dar ii lasa pe indragostiti sa petreaca timp impreuna cand este evident ca milla nu vrea sa ii asculte. tot se va intalni cu el, de ce sa nu o faca in fata lor?

milla devine tot mai fericita, in ciuda mortii sale iminente, in timp ce isi petrece timpul alaturi de moses. stie ca nu au mult timp impreuna, dar la naiba, macar s-au cunoscut unul pe altul. scanlen si wallace au o chimie buna impreuna, iar relatia dintre personajele lor este sensibila. se vede de la o posta ce exact ii atrage unul la altul si modul in care se ajuta reciproc. ambii actori sunt buni si in scenele in care nu sunt impreuna: scanlen este la al treilea rol un joaca o fata bolnava si desi nu este chiar la fel de buna ca in LITTLE WOMEN (unde a fost partea mea preferata), tot ofera o performanta buna care o pozitioneaza ca una dintre actritele cele mai promitatoare al generatiei sale. wallace, in schimb, baga in moses o sensibilitate care il face sa fie mai mult decat o caricatura.

davis si mendelsohn sunt si ei foarte, foarte buni si, daca sunt sincera, i-am preferat pe ei in detrimentul lui scanlen, desi, si stiu ca o sa ma contrazic aici, rolurile lor nu au fost la fel de bine schitate. cred ca motivul pentru care mi-au placut mai mult, totusi, a fost faptul ca nu prea sunt interesata de povesti despre adolescenti. BABYTEETH a reusit sa imi capteze atentie ceva mai mult decat alte filme despre tineri, dar as fi dorit sa petrec mai mult timp cu parintii.

cred ca si asta este marea problema a filmului: nu ne introduce in lumea familiei prea mult. inteleg alegerea asta - experienta de a avea un copil bolnav in stadiu terminal nu este una universala -, dar intreg fimul este cam rece. parintii sunt stereotipuri - anna este dependenta de pastile, henry este prea inchis in sine -, milla, desi petrecem cel mai mult timp cu ea, nu pare a fi definita de altceva in afara de boala ei, iar moses este acolo doar ca milla sa stea in limba dupa el. scenariul filmul ar fi trebuit sa fie ceva mai "colorat" ca sa nu fie atat de bidimensional.

chiar si asa, actorii sunt toti foarte buni si desi BABYTEETH este cam inept din punct de vedere emotional, tot este unul dintre filmele mai bune pe care le-am vazut anul asta. poate ca merita doar vreo 3 stele, dar jumatatea aia o ofer mustatii lui ben mendelsohn. ma intreb oare daca ofera 'mustache rides' (vezi: sceneta SNL din 2006 care nu poate fi gasita online, boo).

nota: 3.5/5