recenzie: in MIKEY AND NICKY, masculinitatea toxica nu este glorificata

atentie! postarea aceasta contine spoilere pentru MIKEY AND NICKY.

MIKEY AND NICKY este un film murdar. nu este murdar in sensul de film porcos, ci pentru ca are un miros intoxicant de sudoare, bautura si mizeria orasului philadelphia. daca am vorbi despre orice alt film, acest lucru ar fi o insulta, dar MIKEY AND NICKY nu este un film obisnuit, iar mirosul sau puternic este un compliment. un thriller din perioada de gloria a filmelor cu gangsteri, al treilea film al lui elaine may (care recent a castigat un premiu tony pentru prestatia din THE WAVERLY GALLERY) este o bijuterie ascunsa care a inceput sa descoperita incet-incet recent datorita firmei criterion care a scos o editie noua a filmului pe dvd si blu-ray.

filmat in anul 1973, MIKEY AND NICKY a vazut lumina abia in decembrie 1976, iar de atunci a fost uitat pana anul trecut. may, care avusese probleme si cu A NEW LEAF (paramount a schimbat filmul de la un mister care includea si crime la o comedie romantica intunecata), a filmat de trei ori mai mult decat a filmat victor fleming cand a facut GONE WITH THE WIND, deoarece a insistat ca actorii principali, john cassavetes si peter falk, puteau sa se intoarca oricand sa mai joace. ca sa fie sigura ca o sa aiba control asupra filmului, may a ascuns rolele de film, dar a dat de bucluc si paramount a facut ce a vrut din film. rezultatul final este, surprinzator pentru un film care a avut un astfel de ghinion, o capodopera. may face un portret al unei prietenii intre doi barbati care emana un aer toxic. in mainile altcuiva, mikey si nicky ar avea o relatie glorificata, dar may, care a avut parte de barbati nesuferiti in viata ei, reuseste sa le arate fata reala a celor doua personaje, dar si sa ne faca sa ii intelegem. daca ajungem sa ii indragim la final, asta este datorita fiecarui detaliu pe care may il baga in poveste, dar si datorita lui cassavetes si falk, care ofera doua dintre cele mai bune performante pe care le-am vazut vreodata.

nicky (john cassavetes, in cel mai bun rol al sau in calitate de actor) se ascunde intr-o camera de hotel ravasita cand il suna pe mikey (peter falk, care oscileaza intre tandrete, furie si meschinarie), si el in tendinte cu mafia. 'i'm in a phone booth, montel and grand, the southwest side of the street, all right? don't bring your own car. don't come all the way with a taxi. stop around three blocks and then walk the rest of the way.' nicky este atat de panicat, tot ce ii mai trebuie este folie de staniu in jurul capului, dar acesta nu este genul ala de film. cand mikey ajunge, ii trebuie ceva sa ii gaseasca adevarata locatie si sa intre in camera, dar cum isi da seama ca este in siguranta pentru prima data in ceva timp, nicky plange pe umarul lui mikey, singurul sau prieten pe care il mai are. sau asa crede, cel putin initial. pe masura ce noaptea se scurge, nicky observa mici lucruri la mikey care il fac sa se gandeasca ca poate prietenul sau din copilarie are alte apartenente acum. totusi, ca si multe alte momente din film, nu ni se da pe tava vreun raspuns clar la aceasta intrebare. fara sa zic prea multe si sa stric filmul pentru cineva, noi primim raspunul la final cand isi da si nicky seama de adevar.

cei doi barbati petrec noaptea impreuna, gonind dintr-o locatie in alta (baruri, cimitire, autobuze), debitand despre orice subiect, de la familie la mafia cu care s-a incurcat nicky la moarte si fiecare alt lucru pe care il observa sau de care isi aduc aminte. mikey ii promite lui nicky ca o sa il ajute sa scape (cand nicky isi revine din atacul sau de panica prelungit, refuza sugestia lui mikey de a prinde un avion: 'he could have the whole airport surronded', iar mikey ii raspunde: 'he would have to hire an army. do you know what it would cost to cover an entire airport? plus the cost of the contract. you're not worth it.'), dar cel din urma tot schimba planul inainte ca ceva concret sa poate fi finalizat. mikey nu prea vrea sa mearga cu el oriunde s-ar duce (scuza lui fiind ca nu isi abandoneaza familia cum a facut prietenul sau), dar isi schimba foaia:

mikey: 'we gotta drive to a city where there's an airport and take a plane out.'
nicky: '"we"?'
mikey: 'we.'
nicky: 'you're going with me?'
mikey: 'yeah. yeah, you son of a bitch. i'm coming with you.'
nicky: 'won't i get you in bad with resnick, disappearing like that? don't you think you ought to make some excuse to him for leaving? these guys don't tend to look bad.'
mikey: 'fuck 'em. it's my wife i'm thinking. and my kid.'

mikey ar putea sa il minta, dar entuziasmul sau il cam tradeaza. totusi, pentru o persoana care lucreaza cu mafia, ar stii cum sa minta fara sa se dea de gol. dar scena asta este importanta, nu doar pentru ca mikey pare a fi cu adevarat incantat de a fugi cu nicky (filmul are conotatii homoerotice pe alocuri) sau pentru ca dovedeste ca orice s-ar intampla, familia este mai importanta (daca mafia stie ca fuge cu tinta si mikey nu s-ar afla in oras, familia ar putea fi urmatoarea victima), ci si pentru sunt ultimele clipe inainte ca iadul sa se dezlantuie. cei doi viziteaza o prostituata, o femeie cam naiva numita nellie (carol grace) pe care nicky o cunoaste. daca scena este cam ciudata la inceput, se transforma intr-un cosmar, nu doar pentru personaje, dar si pentru audienta. nicky se decide ca are chef de niste actiune chiar acolo si ii tot face apropouri lui nellie, care vrea doar sa aiba o conversatie civila cu mikey. cand nicky se supara, mikey pleaca in bucatarie, lasand-o pe nellie complet ingrozita, care decide ca mai bine ar face cum vrea barbatul de langa ea. in timp ce cei doi se ocupa de treaba murdara (si chiar ma refer la treaba murdara; may nu ne spune concret daca este viol sau nu, dar nu este nici greu sa ne dam seama ca altceva asa ceva nu poate fi numit), mikey fumeaza in bucatarie. scena este lunga si neconfortabila, may preferand sa pastreze actul in intuneric si uneori observandu-l pe mikey de aproape. cand vine timpul lui mikey sa stea cu nellie, el se enerveaza cand ea riposteaza si fuge din apartament, urland la nicky ca s-a facut de ras.

scena cu nellie este apogeul masculinitatii toxice care se gaseste in intreg filmul. multi ar tipa ca may este misogina si ca uraste femeile, dar, a cataloga filmul sau regizoarea cu aceste cuvinte este gresit. may nu glorifica vreun moment misoginia personajelor si doar pentru ca nu ne spune pe litere de ce acest lucru nu este corect, nu inseamna ca filmul este menit pentru activistii pentru drepturile barbatilor. ne dam seama ca cei doi barbati ar trebui sa se comporte mult mai bine cu nellie pentru ca, ei bine, asta este o lege universala. multe filme din anii 1970 au personaje feminine care sunt batute, violate, ucise si/sau batjocorite, iar filmul asta nu face exceptie. ceea ce difera, totusi, este ca, desi si mikey, si nicky, sunt oribili cu personajele feminine, actele de violenta si misoginie se simt diferit. may nu glorifica vreun moment ca acesta, ci din contra: nu ne spune explicit ca ceea ce ei fac este gresit (ne putem da si noi seama), dar imbiba fiecare scena cu o tenta dezgustatoare care se lipeste si care refuza sa se stearga de pe piele. in afara de nellie, le mai avem si pe sotia lui mikey, o mama numita annie (rose arrick), si jan (joyce van patten), fosta lui nicky. annie este sotia ascultatoare preocupata de fiului ei. ce ii spune mikey sa faca, ea imediat se conformeaza. jan il iubeste pe nicky, dar s-a plictisit sa fie presul sau constant. nellie este naiva; jan se poate apara singura. dar totusi, la final, cele doua schimba rolurile. nellie ii raspunde inapoi lui nicky cand acesta o viziteaza inapoi dupa scena de mai devreme. scena asta este importanta pentru ca desi nellie nu ar fi putut sa il ajute cu ceva pe nicky, ea era o persoana din afara familiei sale careia ii pasa de el. cand isi schimba foaia, nicky ramane complet dezajutorat si soarta sa este pecetluita. cand isi viziteaza sotia, ea insinueaza ca nu vrea sa aiba de a face cu el, dar la final, se agata de el si repeta 'i don't want you to die'. nici nicky nu vrea asta, dar nu are ce sa faca. iubirea celor apropiati o sa ne salveze, dar nu atunci cand avem de a face cu mafia.

oricat de important ar fi relatiile dintre cei doi barbati si femeile din viata lor, prietenia dintre mikey si nicky este inima filmului (pana si numele lor arata cat de apropiati, dar diferiti sunt) si finalul filmului exemplifica incheie perfect povestea lui mikey. nicky, cel mai vechi prieten al sau, ar fi in stare sa il salveze, dar pentru ca cei doi nu mai sunt atat de apropiati, nicky trebuie sa moara. ultima scena este una dura si may nu a fortat un final fericit. dupa ce discuta cu sotia sa despre copilaria sa, nicky si defectul sau de a se repeta (cica), mikey o pune pe annie sa il minta pe nicky cum ca nu poate lasa pe nimeni acasa. nicky o tot roaga si cand vede masina mafiotului care l-a urmarit intreaga noapte, isi da seama ca mikey l-a vandut si ca o sa moara in curand. bate in usa si tipa numele lui mikey, care in schimba il implora incet sa plece, dar moare in fata usii in timp ce mikey se uita socat la usa si roaga pe cineva (ori sotia, ori pe nicky) sa se culce. un final ca acesta sigur ar supara pe cate cineva, la cat de intunecat este, dar, in opinia mea, alt mod nu ar fi mers. nicky si-a abandonat fiecare persoana din viata sa si cand a facut cativa pasi gresiti, a trebuit sa plateasca. lasand la o parte faptul ca daca mikey l-ar fi lasat sa intre, atunci ar fi murit toti din casa datorita unei ploi de gloante, moartea lui nicky are sens datorita faptului ca relatia sa principala s-a sfarsit. daca mikey nu ar fi colaborat cu mafia sa il gaseasca si ucida pe bunul sau prieten, atunci cei doi ar fi putut sa mai aiba o relatie, dar increderea dintre cei doi s-a dus pentru totdeauna. chiar daca mikey isi da seama dupa o conversatie cu resnick ca nicky, chiar daca nu este un prieten prea bun, este sufletul sau pereche platonic, este prea tarziu. mikey si-a vandut prietenul si acum nu mai are ce sa faca. ambii barbati au gresit, dar mikey este cel care a stricat serios prietenia dintre ei si singurul care putea sa il mai salveze pe nicky.

MIKEY AND NICKY este un film perfect. nu este pentru toata lumea si asta este evident din prima scena, dar este o comoara uitata a celui mai bun deceniu al hollywood-ului care merita vizionata. elaine may a creat un portret complex a doi barbati cu probleme si, datorita interpretarilor excelente ale lui john cassavetes si peter falk, mikey si nicky reusesc sa fie realisti, si nu caricaturi stereotipice. recenzia aceasta este cea mai lunga pe care am apucat sa o scriu pana acum, dar as putea sa mai vorbesc despre film fara sa ma repet si/sau plictisesc (sper!), desi stiu ca nu as reusi sa ii fac dreptate. este dens, dur si murdar si fiecare moment este perfect. acum, ei bine, 'would you go to bed?'

nota: 5/5

MIKEY AND NICKY mai poate fi vizionat pe hbo go pana la finalul lunii.