recenzie: FOSSE/VERDON nu are stralucirea pe care o ravneste atat de mult

hollywood-ul adora povesti despre istoria sa, asa ca era evident ca intr-o zi, aveam sa fim binecuvantati cu o adaptare a vietii lui bob fosse si a lui gwen verdon. ambii doua genii care au schimbat lumea teatrului american, cei doi erau perfecti pentru o adaptare: el a fost un nemernic bantuit de diversi demoni, ea a fost sotia care a fost pe locul doi constant. FOSSE/VERDON recunoaste ca ambii artisti au fost la fel de importanti, doar ca o face intr-un mod atat de plictisitor. sigh.

seria urmareste vietile, carierele si iubirile regizorului fosse (sam rockwell si chelia sa falsa) si a dansatoarei verdon (michelle williams si peruca ei), de cand s-au cunoscut pana la moartea lui din 1987 (daca trebuie sa zic 'spoiler alert' pentru ceva ce s-a intamplat in viata reala). seria este spusa in ordine cronologica, dar vedem flashbackuri din viata celor doi: inceputul relatiei lor, aventurile lui, fel de fel de premiere si alte momente din istoria lor si a broadway-ului american.

cum ii vedem pe bob si gwen creand, repetand si certandu-se, facem cunostinta si cu alte figuri din viata lor care au marcat divertismentul american: liza minnelli, paddy chayefsky, ann reinking, neil simon, joel grey, shirley maclaine, dustin hoffman, roy scheider apar sporadic datorita rolurilor lor din filmele, piesele si vietile celor doua genii. pentru ca seria a fost creata de steven levenson si thomas kail aka. doi dintre cei mai importanti artisti din teatrul american momentan (ambii barbati au cate un tony: levenson pentru DEAR EVAN HANSEN, iar kail pentru HAMILTON), o buna parte din distributie este formata din actori de pe broadway si, sincera sa fiu, fura adesea atentia de la rockwell si williams.

nu este problema ca rockwell si williams nu sunt buni in rolurile astea. asta e o prostie. actorii sunt foarte buni ca si fosse si verdon, dar seria este generica, ceea ce evidentiaza problema mea legata cu serialele si filmele care isi lasa actorii sa duca greul: ei pot sa fie incredibili de buni in rolurile lor, dar daca scenariile si regia lasa de dorit, atunci rezultatul va fi cam delasator. asta este marea problema aici, fapt care ma surprinde, sincera sa fiu avand in vedere pedigree-ul creatorilor. DEAR EVAN HANSEN si HAMILTON sunt doua dintre cele mai apreciate muzicaluri din ultimul deceniu si ma asteptam ca levenson si kail (alaturi de producatorii seriei, din care face parte si lin-manuel miranda, artistul care a creat HAMILTON si care il joaca aici pe roy scheider) sa umple seria cu aceeasi energie din spectacolele lor (nu le-am vazut, duh, dar am ascultat muzica din ele si am vazut filmari online). dar seria duce lipsa de extazul scenei. flashbackurile sunt pe cat se poate de generice, iar orice moment ceva mai antrenant (precum scena de inceput din al treilea episod) pare sa fie nelalocului.

dar, dupa cum am zis, actorii sunt buni. williams a castigat fiecare premiu de sub soare pentru rolul asta, iar rockwell face din fosse un alt rol bun din cariera sa, dar este atat de evident ca seria este doar momeala pentru premii si, sincera sa fiu, actorii au avut prestatii mai bune in trecut. personajele secundare (mai ales norbert leo butz ca si paddy chayefsky si margaret qualley) sunt parca mai interesante decat cei doi dupa care este numita seria, dar cred ca asta este datorita faptului ca primim doze mici de aceste personaje (seria are doar opt episoade), si nu pentru ca sunt chiar mai interesante decat bob si gwen. ai crede ca doua figuri atat de importante ar fi omagiate cu o serie ridicata la rangul lor, dar nu. farmecul acela hollywoodian nu se gaseste nicaieri in serie.

mai apoi, de cate ori mai trebuie sa fie spusa vechea poveste despre bastardul de barbat si femeia care merita mai mult? stim ca multi barbati din timpul istoriei au fost nesuferiti care si-au tratat sotiile in moduri infecte, iar aceste sotii erau chiar mai bune decat ei si nu si-au indeplinit potentialul din pacate, dar povestea asta a fost spusa de atat de multe ori, incat fiecare varianta trebuie diferentiata daca vrea sa iasa in evidenta. nu zic ca ar fi trebuit ca aventurile lui bob sa fie musamalizate sau ca gwen sa fie transformata in vreun monstru, dar abordarea seriei nu este deloc speciala. este in regula ca un serial sa se foloseasca de regulile imaginare pe care alte serii le-au urmat, dar fosse si verdon parca merita ceva mai mult, avand in vedere ca au revolutionat dansul si muzicalurile.

FOSSE/VERDON este in regula, dar asta este problema. avand in vedere ca bob si gwen sunt idolatrizati de o intreaga comunitate artistica, parca meritau ceva mai mult decat generica matrita folosita adesea in filme. performantele sunt bune (desi nu chiar pe cat de speciale ma asteptam sa fie) si este amuzant sa vezi cum sunt jucati diversi actori si dramaturgi din istorie care sigur o sa aiba si ei propriul lor film intr-o zi, dar seria cumva reuseste sa elimine orice urma de stralucire dintr-un subiect care ar fi trebuit sa debordeze de asa ceva. okay, fie, poate ca lipsa stralucirii arata durerea din viata lui bob si gwen, dar seria ar fi putut combina farmecul si dezamagirea ca sa faca ceva special. asa, este unul dintre cele mai generice seriale pe care le-am vazut in viata mea. pacat.